Suișuri și coborâșuri

După părerea mea, domeniul restaurantelor este, poate, cel mai frumos și dinamic mediu de lucru posibil - să zicem cu excepția carierei sportive. Termenul de restaurant a fost dat, se spune, de un parizian, pe nume Boulanger, care vindea supe. În anul 1765 el a trebuit să ofere, pe lângă supe, și alte mici mâncăruri, cum ar fi picioare de oaie în sos. Deasupra ușii tavernei sale el a lăsat să se inscripționeze, în 1795, după cum se susține, dintr-un verset biblic în limba latină: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11,28). Acest motto a făcut faimoasă taverna sa și i s-a spus, se pare, restaurant, din latină restaurabo. De aici, el este numit „restaurateur“. Istoricii prezintă însă această poveste ca pe o legendă.


Prin urmare, un restaurant nu (ar trebui să fie) este doar un loc unde îți umpli burta și pleci acasă sătul. Ar trebui să fie un loc unde îți hrănești atât trupul cât și sufletul, vii supărat, pleci cu voie bună.

Din păcate, însă, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea business-urilor românești după revoluție, românii - neavând o istorie în materie de gastronomie - sau de cultură de altfel - au preluat din ”afară” ce credeau ei că înseamnă orice. Au văzut pizza, au adus-o în România și au făcut pizza cu cârnați și telemea (neînțelegând, astfel, care este ideea unei pizza adevărate). Au văzut pastele Carbonara, le-au adus la noi și în loc de Guanciale, Pecorino și sos de Ou, le-au transformat în paste cu Bacon fiert și afumat, Parmezan la pungă și multă Smântână (românii mor după smântână). Toate aceste ”abateri” de la ceea ce pentru unii înseamnă artă au avut ca rezultat transformarea unui concept bine stabilit de sute de ani într-un cvasi kitsch, sau - ca să nu fiu așa de acru în exprimare - au luat un produs care avea și formă și fond și l-au transformat într-unul fără fond.

Rezultatul este foarte vizibil astăzi. Cârciumarii se chinuie - la propriu se chinuie - încercând să educe clienții arătându-le ce ar trebui să însemne un produs de calitate. Feedback-ul este de multe ori negativ, mai ales în Timișoara, din cauza conservatorismului adânc implementat în rațiunea bănățeanului (și asta nu e neapărat un lucru rău dar în acest context e dezastruos). 

Restaurantele, cum e și La Strada, au plecat cu o idee frumoasă - aceea de a oferi maximă calitate la un preț acceptabil. Ne-am străduit din greu să oferim la prânz, la #dailyspecial, în fiecare zi de marți supă de pește sau de fructe de mare și încă un tip de pește la felul principal. O faci odată, o faci de două ori, o faci și de zece ori, dar când constați că lumea pur și simplu nu caută așa ceva, oricât de bun ar fi fost produsul, tu vinzi dublu porții vinerea la coaste, pentru că și noi avem cheltuielile noastre (și nu-s deloc mici) la un moment dat zici ”vreți coaste așa de tare? Na lasă că vă dăm coaste de luni până vineri”. 

Și de aici va merge doar în jos.

În ultima perioadă am fost criticați că #dailyspecial-ul nu mai e chiar așa de special cum obișnuia să fie, Și așa și este, o recunoaștem și noi pentru că nu suntem absurzi, dar nimeni nu se va întreba vreodată ”Bă dar cum dracu fac ăștia vită Black Angus la meniul zilei și alții îmi dau un șnițel obosit la aceeași bani?”. Răspunsul e simplu: Incredibil de greu. Ambiția ne-a fost mereu piatra de căpătâi și deși avem visele noastre de a fi cel mai bun restaurant, cel mai cel, realizăm și noi că pentru asta este nevoie de un singur lucru: răbdare. Acum, în prag de început de toamnă, suntem pe punctul unei schimbări de atitudine. 

Revenim cu un meniu frumos, cu mâncare interesantă și cu servire de calitate, cu produse și plating - toate într-un loc atât de detestat în mod incorect de cetățeni: Iulius Mall. 

Dragii mei clienți, și nu sunt deloc ironic când folosesc cuvântul ”dragii”, am mai zis-o și o repet: nu contează faptul că La Strada este în Iulius Mall. Ce contează este că un restaurant, care e deja pe piață de acuș 3 ani de zile, creat, finanțat și susținut exclusiv din banii noștri, din Timișoara, este încă aici pentru voi, pentru mine, pentru noi toți, iar acest restaurant și fiecare om din el luptă pentru un singur lucru: să vă restaureze și pe voi - trup și suflet, așa cum Boulanger a scris deasupra ușii tavernei sale tocmai în 1795. 

Victor


Eat it, love it, share it:



Comentarii

Inscrie-te la Newsletter

x

Inscrie-te la newsletter si vei primi cele mai delicioase informatii!